Profitul reinvestit și scutirile pentru investiții

Profitul reinvestit este partea din profitul unei firme care nu se distribuie asociaților, ci se folosește pentru achiziția de active, de pildă utilaje, echipamente sau tehnologie. Pentru a încuraja astfel de investiții, legea fiscală poate prevedea un stimulent: o scutire sau o reducere a impozitului pe profit aferent sumei investite, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

Fiindcă aceste stimulente s-au schimbat de mai multe ori, nu are sens să memorezi un anumit regim. Merită însă să înțelegi logica lor, pentru ca, atunci când discuți cu contabilul despre o investiție, să știi ce întrebări să pui. Cadrul general al impozitului pe profit este în Impozitul pe profit: cum se calculează și cum se declară, iar comparația cu regimul micro, în ghidul despre cele două regimuri.

Cum funcționează în principiu o scutire pentru reinvestire

Mecanismul este simplu de descris: firma obține profit, folosește o parte din el pentru a cumpăra active eligibile, iar statul renunță total sau parțial la impozitul aferent acelei sume. Efectul este un impozit mai mic în anul respectiv și un capital mai bun pentru dezvoltarea afacerii.

Ideea economică din spate este că banii rămași în firmă și investiți produc mai mult decât banii scoși ca dividende. Statul preferă să stimuleze investiția, așa că „sacrifică” o parte din încasarea imediată.

Cine poate beneficia

În mod obișnuit, stimulentul se adresează firmelor plătitoare de impozit pe profit. Microîntreprinderile, care plătesc impozit pe venituri, nu au un profit impozabil din care să se scadă ceva, deci mecanismul nu li se aplică în aceeași formă.

Dacă firma ta este la micro și vrei să faci o investiție mare, cere contabilului o comparație între rămânerea la regimul actual și trecerea la impozitul pe profit. Despre o astfel de trecere citești în Trecerea de la micro la impozit pe profit: când și cum.

Ce active sunt, de obicei, eligibile

Stimulentele vizează de regulă active corporale și necorporale care contribuie direct la activitatea economică. Iată câteva categorii care apar frecvent în astfel de scheme:

• Echipamente tehnologice și utilaje, folosite în producție sau în prestarea serviciilor.
• Calculatoare și echipamente periferice, în funcție de definiția din lege.
• Software și licențe, atunci când sunt tratate ca active necorporale.
• Alte active specifice, definite expres în text.

Lista exactă diferă de la o formulare a legii la alta. Un autoturism de reprezentare, un imobil sau o investiție fără legătură cu activitatea nu sunt de obicei incluse.

Atenție: definiția activelor eligibile, procentul scutirii și anii în care se aplică sunt stabilite de lege și se pot modifica. Nu lua o decizie de investiție doar pe baza unei liste văzute pe un blog.

Condițiile care se cer de obicei

Chiar dacă detaliile variază, mecanismul stimulentelor are în general aceeași structură de condiții. Le poți privi ca pe o listă de verificare înainte de a cumpăra:

1. Activul este nou sau îndeplinește condițiile cerute de lege.
2. Este achiziționat și pus în funcțiune într-o anumită perioadă.
3. Este folosit în activitatea economică a firmei.
4. Rămâne în patrimoniul firmei o perioadă minimă, fără să fie vândut sau scos din folosință.
5. Firma are profit din care să se poată aplica scutirea.
6. Documentele sunt complete: factura, procesul-verbal de punere în funcțiune, fișa mijlocului fix.

Dacă una dintre condiții nu este îndeplinită, scutirea poate fi respinsă sau, mai rău, poate fi cerută înapoi la un control.

Legătura cu amortizarea

Un activ achiziționat se amortizează în timp, adică valoarea lui se transformă treptat în cheltuială. Stimulentul fiscal pentru reinvestire nu înlocuiește amortizarea; ele se aplică în paralel, cu reguli proprii și cu posibile interdicții de cumul.

De aceea contabilul urmărește cum se tratează activul pe două planuri: contabil și fiscal. Metodele de amortizare și efectele lor sunt explicate în Amortizarea mijloacelor fixe: metode și efectul fiscal.

Ce se întâmplă dacă nu respecți condițiile

Riscul principal este pierderea beneficiului. Dacă vinzi activul înainte de perioada minimă de păstrare, dacă îl folosești în afara activității sau dacă nu poți dovedi achiziția, scutirea acordată poate fi recalculată.

Tabelul de mai jos prezintă situațiile tipice și consecințele posibile.

Recalcularea înseamnă, în general, impozit suplimentar, dobânzi și penalități. Pentru a înțelege cum funcționează acestea, citește Obligațiile restante: dobânzi, penalități și eșalonare.

Cum planifici o investiție

Dacă intenționezi să cumperi echipamente, un parcurs rezonabil arată astfel:

• Discuți cu contabilul înainte de comandă, nu după plata facturii.
• Verifici dacă activul și perioada de achiziție se încadrează în stimulentul în vigoare.
• Îți faci o estimare a profitului firmei, ca să știi dacă scutirea va produce efect.
• Păstrezi documentele de la început: ofertă, contract, factură, recepție.
• Notezi în calendarul firmei perioada în care nu ai voie să vinzi activul.

Dacă nu ești sigur de eligibilitate, mai bine pui întrebarea în scris și păstrezi răspunsul. Este o dovadă utilă ulterior.

Sfat: nu lua decizia de investiție doar pentru a primi un stimulent. Un echipament de care nu ai nevoie costă mai mult decât economia fiscală pe care o aduce.

Reinvestirea și dividendele

Profitul reinvestit nu mai poate fi distribuit ca dividende, evident. Asta înseamnă că, dacă aplici o scutire pentru investiție, ai de ales între două direcții pentru aceeași sumă: dezvoltare sau retragere. Alegerea ține de strategia asociaților.

În multe firme mici, soluția practică este o combinație: o parte din profit rămâne pentru investiții, iar restul se distribuie. Mecanismul distribuirii e detaliat în Dividendele: cum se distribuie și cum se reține impozitul.