Orice firmă din România datorează statului un impozit „pe firmă”, iar acesta are una dintre două forme: impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, calculat asupra veniturilor, sau impozitul pe profit, calculat asupra diferenței dintre venituri și cheltuielile recunoscute fiscal. Regimul nu se alege după preferință. El decurge din condițiile prevăzute de Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), iar aceste condiții, mai ales plafonul de venituri, cotele și cerințele privind salariații și asociații, au fost modificate de mai multe ori în ultimii ani.
Ghidul de față explică mecanismul fiecărui regim, felul în care se calculează impozitul, declarațiile care se depun și efectul încadrării asupra cheltuielilor, salariilor și dividendelor. Valorile care se schimbă des (plafoane, cote, termene) nu le prezentăm ca fixe: verifică forma în vigoare a Codului fiscal și informațiile publicate de ANAF, iar pentru firma ta discută cu contabilul sau cu un consultant fiscal.
Cele două regimuri de impozitare, pe scurt
Diferența de fond este baza de calcul: microîntreprinderea plătește un procent mic din venituri chiar și când nu câștigă nimic, iar plătitorul de impozit pe profit plătește un procent mai mare, dar doar din câștigul calculat după regulile fiscale. De aici decurg toate celelalte diferențe: rolul cheltuielilor, tratamentul pierderilor, numărul de declarații și volumul de muncă al contabilului.
Ce este microîntreprinderea în sens fiscal
Microîntreprinderea, în sensul Codului fiscal, este o persoană juridică română care îndeplinește cumulativ condițiile din titlul dedicat impozitului pe veniturile microîntreprinderilor. Noțiunea nu se confundă cu „microîntreprinderea” din Legea nr. 346/2004 privind întreprinderile mici și mijlocii, care se folosește pentru ajutoare de stat și programe de finanțare și are alte criterii. O firmă poate fi microîntreprindere după legea IMM-urilor și, în același timp, plătitoare de impozit pe profit.
Ce este impozitul pe profit
Impozitul pe profit este impozitul direct datorat de persoanele juridice care nu intră (sau nu mai intră) în regimul micro, precum și de cele excluse expres din acest regim. Se aplică asupra profitului impozabil, adică rezultatul contabil corectat cu cheltuielile nedeductibile, veniturile neimpozabile și alte ajustări prevăzute de lege. Cota standard a fost de mulți ani de 16%; verifică forma în vigoare înainte de orice calcul.
| Criteriu | Impozit pe veniturile microîntreprinderilor | Impozit pe profit |
|---|---|---|
| Baza de calcul | Veniturile, cu unele excepții prevăzute de lege | Profitul impozabil: venituri minus cheltuieli deductibile, cu ajustări |
| Când firma are pierdere | Impozitul se datorează oricum | Nu se datorează impozit, iar pierderea fiscală se poate reporta |
| Rolul cheltuielilor | Nu reduc impozitul (cu excepții punctuale) | Cele deductibile reduc direct impozitul |
| Cota | Redusă, aplicată pe venit; verifică forma în vigoare | Cota standard; verifică forma în vigoare |
| Declarația principală | Declarația 100, trimestrial | Declarația 100 pe parcursul anului și Declarația 101 anual |
| Complexitatea calculului | Mai mică | Mai mare, cu multe ajustări fiscale |
Cine se încadrează ca microîntreprindere
O firmă aplică regimul micro dacă, la 31 decembrie a anului precedent, îndeplinea toate condițiile din Codul fiscal; în regula generală nu este o opțiune, ci o încadrare obligatorie pentru cine le îndeplinește. Condițiile s-au schimbat frecvent, dar logica lor a rămas aceeași: regimul este gândit pentru firme mici, cu activitate reală și cu cel puțin un loc de muncă.
Condițiile care au revenit constant
- Plafonul de venituri: veniturile realizate în anul precedent nu trebuie să depășească o valoare în euro stabilită de lege. Plafonul a fost redus succesiv în ultimii ani, iar echivalentul în lei se calculează la cursul comunicat de Banca Națională a României (BNR) la închiderea exercițiului financiar.
- Cel puțin un salariat: legea cere, de regulă, cel puțin un salariat, cu reguli de detaliu privind norma de lucru și excepții pentru anumite situații.
- Capitalul social: capitalul nu este deținut de stat sau de autorități ale administrației publice locale.
- Starea firmei: firma nu se află în dizolvare urmată de lichidare, înregistrată la registrul comerțului sau la instanță.
- Asociații: în formele recente ale legii, asociații care dețin peste un anumit procent din capitalul mai multor firme pot avea o singură microîntreprindere; celelalte trec la impozit pe profit.
- Activitatea: unele domenii sunt excluse, de exemplu activitatea bancară, asigurările sau jocurile de noroc.
În unele variante ale legii au existat și condiții suplimentare, cum ar fi ponderea veniturilor din consultanță și management în total venituri. Lista exactă se citește din forma în vigoare a Codului fiscal pentru anul fiscal respectiv, nu din articole mai vechi sau din obișnuința de anul trecut.
Firmele nou-înființate
O firmă nou-înființată poate aplica regimul micro din primul an, dacă îndeplinește condițiile la data înregistrării la registrul comerțului. Pentru cerința de a avea un salariat, legea a prevăzut de-a lungul timpului un termen de angajare după înființare; dacă salariatul nu este angajat în acel termen, firma trece la impozit pe profit. Regimul se reflectă în vectorul fiscal, adică evidența ANAF a obligațiilor declarative ale firmei, explicată în Vectorul fiscal: ce este și cum îl verifici sau îl modifici.
Atenție: Plecarea singurului salariat nu este o problemă doar de personal. Dacă postul nu este ocupat din nou în termenul permis de lege, firma poate pierde regimul micro, cu efect asupra impozitului din trimestrul respectiv.
Cum se calculează impozitul micro
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor se calculează aplicând cota în vigoare asupra veniturilor trimestrului, din care se scad doar elementele enumerate expres în lege. Nu contează câte cheltuieli a avut firma: facturile de chirie, utilități sau marfă nu micșorează baza de impozitare.
Din totalul veniturilor nu intră în bază, printre altele:
- veniturile din variația stocurilor și cele aferente producției de imobilizări realizate în regie proprie;
- veniturile din subvenții și anumite reluări de provizioane sau ajustări;
- despăgubirile încasate de la asigurători pentru bunuri distruse, în condițiile legii;
- unele diferențe de curs valutar sau alte elemente prevăzute expres.
Legea a permis, de asemenea, scăderea din bază a valorii unor bunuri precum aparatele de marcat electronice fiscale achiziționate. Detaliile de calcul, cu exemple de venituri incluse și excluse, sunt în ghidul despre Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor: cum se aplică.
Formula de lucru rămâne simplă: impozit = (venituri ale trimestrului − elemente excluse) × cota în vigoare. Impozitul se declară prin Declarația 100 și se plătește trimestrial, de regulă până la data de 25 a lunii următoare trimestrului; termenele exacte le verifici în calendarul fiscal publicat de ANAF.
Cum se calculează impozitul pe profit
Impozitul pe profit pornește de la rezultatul contabil și îl transformă, prin ajustări, într-un rezultat fiscal, asupra căruia se aplică cota. De aceea calculul depinde de o contabilitate corectă, cu documente justificative pentru fiecare operațiune.
- Rezultatul contabil: venituri totale minus cheltuieli totale, așa cum apar în contabilitate.
- Se adaugă cheltuielile nedeductibile: impozitul pe profit însuși, amenzile, cheltuielile fără documente justificative, partea care depășește limitele legale la protocol sau sponsorizare și altele.
- Se scad veniturile neimpozabile: de exemplu, anumite dividende primite de la alte persoane juridice sau reluări de provizioane care nu au fost deduse.
- Se fac celelalte ajustări: diferențele dintre amortizarea contabilă și cea fiscală, provizioanele, deducerile speciale prevăzute de lege.
- Se scade pierderea fiscală reportată din anii anteriori, în limitele legii.
- Se aplică cota asupra profitului impozabil și se scad creditele fiscale (de exemplu sponsorizarea, în limitele legale).
Pașii sunt detaliați în Impozitul pe profit: cum se calculează și cum se declară, iar regulile pentru fiecare tip de cheltuială în Cheltuielile deductibile și nedeductibile: cum le deosebești. Pierderile din anii anteriori se recuperează după reguli care s-au înăsprit în ultimii ani, explicate în Pierderea fiscală: cum se reportează în anii următori.
Plata pe parcursul anului
Plătitorii de impozit pe profit declară și plătesc impozitul trimestrial, cu regularizare la final de an, sau aplică sistemul plăților anticipate, calculate pe baza impozitului din anul precedent. Unele categorii de contribuabili sunt obligate la plăți anticipate, iar altele pot opta pentru ele. Pentru firmele foarte mari, cu cifra de afaceri peste un prag stabilit de lege, s-a introdus și un impozit minim pe cifra de afaceri, care se compară cu impozitul pe profit calculat clasic.
Ce schimbă regimul pentru costuri, salarii și dividende
Regimul de impozitare schimbă felul în care fiecare cheltuială se reflectă în banii firmei: la micro, o cheltuială în plus nu reduce impozitul pe firmă, ci doar profitul rămas pentru asociați; la impozitul pe profit, o cheltuială deductibilă reduce direct impozitul. Pe această diferență se construiesc majoritatea discuțiilor de planificare fiscală legală.
| Profilul firmei | Ce tinde să cântărească mai mult |
|---|---|
| Servicii cu marjă mare și cheltuieli mici | Baza de venit a regimului micro rămâne mică față de profitul real |
| Comerț sau producție cu adaos mic și cheltuieli mari | Impozitul pe profit se aplică pe o bază mică, deci poate fi mai mic |
| Investiții mari la pornire, pierderi în primii ani | La impozit pe profit nu plătești pe pierdere și o poți reporta |
| Firmă cu venituri aproape de plafon | Riscul trecerii la profit în cursul anului trebuie urmărit lunar |
Tabelul descrie tendințe, nu reguli: rezultatul real depinde de cote, de structura cheltuielilor și de forma în vigoare a legii. Pentru că încadrarea nu e liberă, utilitatea comparației este alta: să anticipezi ce se schimbă când firma crește, angajează sau își modifică structura asociaților.
Salariile
Contribuțiile și impozitul pe salarii nu depind de regimul firmei: angajatorul le declară lunar prin Declarația 112, explicată în Declarația 112: contribuțiile și impozitul pe salarii. Diferența apare doar la impozitul pe firmă: la profit, cheltuiala salarială este deductibilă; la micro, nu reduce impozitul, dar salariatul este chiar una dintre condițiile regimului.
Dividendele
Ambele regimuri pot distribui dividende din profitul net, iar impozitul pe dividende se reține la plată, indiferent de regim. La nivelul asociatului persoană fizică pot apărea și contribuția la sănătate (CASS), declarată prin Declarația unică. Mecanismul complet e în Dividendele: cum se distribuie și cum se reține impozitul.
TVA, o obligație separată
Regimul de impozitare nu are legătură cu TVA. O microîntreprindere poate fi plătitoare de TVA, iar o firmă cu impozit pe profit poate să nu fie, în funcție de plafonul de scutire și de opțiunea ei. Regulile sunt în TVA pentru firme: ghid complet de la înregistrare la decont.
Trecerea dintr-un regim în altul
Când o microîntreprindere nu mai îndeplinește condițiile în cursul anului, ea trece la impozit pe profit începând cu trimestrul în care a apărut situația, nu de la începutul anului următor. Momentul contează, pentru că firma trebuie să calculeze impozitul pe profit pentru trimestrul respectiv și pentru restul anului.
Pașii obișnuiți arată așa:
- Identifici momentul: luna în care s-a depășit plafonul, în care a plecat singurul salariat sau în care s-a schimbat structura asociaților.
- Stabilești trimestrul de la care se aplică impozitul pe profit.
- Calculezi impozitul pe profit pentru perioada respectivă, pe baza veniturilor și cheltuielilor din acel interval.
- Comunici ieșirea din regim la ANAF, în termenul și prin formularul prevăzute (modificarea vectorului fiscal se face, de regulă, prin Declarația 700).
- Depui Declarația 101 pentru perioada în care firma a fost plătitoare de impozit pe profit.
În formele recente ale Codului fiscal, revenirea la regimul micro după ieșire a fost restrânsă sau exclusă; verifică regula aplicabilă înainte să faci planuri. Ghidul pas cu pas este în Trecerea de la micro la impozit pe profit: când și cum.
Sfat: Cere contabilului un raport lunar cu veniturile cumulate de la începutul anului, comparate cu plafonul în lei. Depășirea plafonului se vede din timp, iar o factură mare emisă la final de trimestru nu mai devine o surpriză.
Declarațiile și plățile fiecărui regim
Ambele regimuri presupun declarații periodice depuse electronic, prin Spațiul Privat Virtual (SPV) sau cu semnătură electronică, iar diferența principală este declarația anuală de impozit pe profit. Calendarul complet îl găsești în Calendarul obligațiilor fiscale: cum nu ratezi un termen.
| Obligație | Microîntreprindere | Plătitor de impozit pe profit |
|---|---|---|
| Declarația 100 | Impozitul micro, trimestrial | Impozitul pe profit pe parcursul anului (trimestrial sau anticipat) |
| Declarația 101 | Doar pentru perioada cu impozit pe profit, dacă a existat | Anual, cu regularizarea impozitului |
| Declarația 700 | La modificarea vectorului fiscal | La modificarea vectorului fiscal |
| Situațiile financiare anuale | Da | Da |
| Impozit pe dividende (D100) și Declarația 205 | Da, la plata dividendelor | Da, la plata dividendelor |
| Declarația 112 | Da, pentru salarii | Da, pentru salarii |
Declarația anuală de impozit pe profit este explicată în Declarația 101: declarația anuală de impozit pe profit, iar accesul la SPV pentru firme în SPV pentru firme: înregistrare, împuterniciri și utilizare. Regimul micro nu scutește firma de contabilitatea în partidă dublă și nici de situațiile financiare anuale; detalii în Situațiile financiare anuale: ce sunt și cine le depune.
Greșeli frecvente legate de regimul de impozitare
Cele mai multe probleme apar din presupuneri vechi, aplicate unei legi care între timp s-a schimbat. Câteva situații care revin des:
- Convingerea că regimul se alege: în regula generală, condițiile decid încadrarea, nu preferința administratorului.
- Urmărirea plafonului doar la final de an: depășirea în cursul anului mută firma la impozit pe profit de la trimestrul respectiv.
- Neatenția la salariat: încetarea contractului singurului angajat fără reangajare în termen.
- Asociați în mai multe firme micro: o singură firmă poate rămâne în regim, în condițiile legii; celelalte trebuie să treacă la profit.
- Ideea că micro înseamnă fără evidențe: contabilitatea completă și documentele justificative rămân obligatorii.
- Dividende fără profit real: distribuirea din sume care nu reprezintă profit distribuibil creează riscuri pentru asociați și administrator.
- Confuzia dintre regimul de impozitare și TVA: sunt obligații independente.
Important: Informațiile din acest ghid au caracter general. Legislația fiscală se modifică frecvent, iar pentru situația concretă a firmei tale consultă un expert contabil sau un consultant fiscal autorizat și informațiile oficiale ANAF.
Ce merită reținut despre regimul de impozitare
Regimul de impozitare al firmei decurge din condițiile Codului fiscal: dacă le îndeplinești, plătești impozit pe venituri ca microîntreprindere; dacă nu, plătești impozit pe profit. Microîntreprinderea are un calcul simplu, dar impozitul se datorează și pe pierdere; impozitul pe profit cere mai multă muncă, dar recunoaște cheltuielile și pierderile. Pentru că plafoanele și cotele se schimbă des, verifică anual forma în vigoare și urmărește lunar indicatorii care te pot muta dintr-un regim în altul.
De reținut:
- micro înseamnă impozit pe venituri, profit înseamnă impozit pe rezultatul fiscal;
- încadrarea se verifică la 31 decembrie, dar se poate pierde în cursul anului;
- plafonul, salariatul și structura asociaților sunt condițiile urmărite cel mai des;
- salariile, TVA și impozitul pe dividende funcționează la fel în ambele regimuri;
- contabilitatea completă este obligatorie indiferent de regim.
Întrebări frecvente
Pot alege să plătesc impozit pe profit deși îndeplinesc condițiile de microîntreprindere?
În regula generală, nu: regimul micro se aplică obligatoriu firmelor care îndeplinesc condițiile. Au existat în anumite perioade opțiuni pentru unele categorii, așa că verifică forma în vigoare cu contabilul.
Microîntreprinderea plătește impozit dacă are pierdere?
Da. Impozitul micro se calculează pe venituri, deci se datorează și când cheltuielile depășesc veniturile.
De la ce moment trec la impozit pe profit dacă depășesc plafonul?
De la trimestrul în care plafonul a fost depășit. Pentru acel trimestru și pentru restul anului calculezi impozit pe profit și depui Declarația 101 pentru perioada respectivă.
Regimul de impozitare influențează impozitul pe dividende?
Nu. Impozitul pe dividende se reține la plată, în același mod, indiferent dacă firma a fost microîntreprindere sau plătitoare de impozit pe profit.
O microîntreprindere trebuie să țină contabilitate completă?
Da. Orice societate comercială ține contabilitate în partidă dublă și depune situații financiare anuale, indiferent de regimul de impozitare.
