Impozitul pe profit: cum se calculează și cum se declară

Impozitul pe profit se calculează în trei pași mari: pornești de la profitul contabil, îl transformi în profit impozabil prin ajustările cerute de Codul fiscal și aplici cota în vigoare, din care scazi apoi creditele fiscale. Pe parcursul anului impozitul se declară și se plătește trimestrial sau prin plăți anticipate, iar la final se regularizează prin declarația anuală.

Mai jos găsești mecanismul complet, cu un exemplu pe cifre ilustrative, cu sistemele de plată și cu greșelile care apar cel mai des. Dacă nu știi încă dacă firma ta plătește impozit pe profit sau impozit micro, începe cu Impozitarea firmelor: microîntreprindere sau impozit pe profit.

Cine plătește impozit pe profit

Impozitul pe profit este datorat de persoanele juridice române care nu îndeplinesc condițiile regimului micro, de cele excluse expres din acest regim și de alte entități prevăzute în titlul II al Codului fiscal (Legea nr. 227/2015). În practică, pentru o firmă mică sau mijlocie, situațiile cele mai frecvente sunt:

• veniturile au depășit plafonul regimului micro;
• firma nu are salariat sau a pierdut alte condiții ale regimului micro;
• asociații dețin participații în mai multe firme, iar firma ta nu este cea care aplică regimul micro;
• activitatea este exclusă din regimul micro, de exemplu în domeniul financiar sau al asigurărilor;
• firma a ieșit din regimul micro într-un an anterior, iar legea nu îi mai permite revenirea.

Se mai adaugă sediile permanente din România ale firmelor străine și alte categorii speciale, pe care nu le detaliem aici.

De la rezultatul contabil la profitul impozabil

Profitul impozabil este rezultatul contabil corectat cu diferențele dintre regulile contabile și cele fiscale. Contabilitatea arată ce s-a întâmplat economic; Codul fiscal decide cât din acel rezultat se impozitează. De aceea contabilul ține, în paralel cu balanța, un registru de evidență fiscală, în care urmărește aceste diferențe.

Cheltuielile nedeductibile se adaugă înapoi

Unele cheltuieli reale ale firmei nu pot reduce impozitul: impozitul pe profit însuși, amenzile și penalitățile datorate autorităților, cheltuielile fără documente justificative, cele care nu au legătură cu activitatea economică sau cele care depășesc limitele legale (protocol, cheltuieli sociale, partea nedeductibilă a autoturismelor). Ele sunt scăzute în contabilitate, dar se adaugă înapoi la calculul fiscal. Lista completă și logica ei sunt în Cheltuielile deductibile și nedeductibile: cum le deosebești.

Veniturile neimpozabile se scad

Anumite venituri apar în contabilitate, dar legea nu le impozitează la nivelul firmei. Exemplele tipice sunt dividendele primite de la alte persoane juridice române, în condițiile legii, și reluările unor provizioane care nu au fost deduse când au fost constituite (altfel s-ar impozita a doua oară aceeași sumă).

Amortizarea fiscală și alte ajustări

Amortizarea fiscală este suma pe care legea o recunoaște anual pentru uzura unui mijloc fix; poate fi diferită de amortizarea contabilă, ca durată sau ca metodă. Diferența se corectează la calcul. Despre metode și efectul lor fiscal citește Amortizarea mijloacelor fixe: metode și efectul fiscal. Alte ajustări privesc provizioanele, ajustările pentru depreciere, costurile îndatorării peste limitele legale și operațiunile cu persoane afiliate.

Pierderea fiscală din anii anteriori

După ajustări, din profitul impozabil scazi pierderea fiscală reportată din anii anteriori, în limita de ani și în procentul permis de legea în vigoare. Mecanismul complet e în Pierderea fiscală: cum se reportează în anii următori.

Un exemplu de calcul pe cifre

Exemplul de mai jos folosește sume ilustrative pentru o firmă de distribuție, ca să vezi ordinea operațiilor; cota și limitele reale le verifici în forma în vigoare a Codului fiscal.

Impozitul brut este profitul impozabil de 141.000 lei înmulțit cu cota în vigoare. Din impozitul brut se scad apoi creditele fiscale (sponsorizări, impozit plătit în străinătate), iar din impozitul anual rezultat se scad sumele deja declarate în cursul anului. Diferența se plătește sau, dacă s-a plătit mai mult, se compensează ori se restituie la cerere.

Sfat: Cere contabilului, odată cu balanța trimestrială, și un calcul estimativ al impozitului pe profit pentru tot anul. Vezi din timp efectul unei cheltuieli mari de final de an sau al unei sponsorizări, în loc să afli abia la declarația anuală.

Creditele fiscale care scad impozitul

Creditele fiscale sunt sume care se scad direct din impozitul calculat, nu din profit, și de aceea au un efect mai puternic decât o cheltuială deductibilă. Cele mai întâlnite la firmele mici și mijlocii sunt trei.

1. Sponsorizarea: cheltuiala de sponsorizare către entități înscrise în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale, ținut de ANAF, se scade din impozit în limita a două plafoane (unul raportat la cifra de afaceri, altul la impozitul datorat), aplicându-se valoarea mai mică. Partea neutilizată se poate reporta, în condițiile legii. Beneficiarul se verifică în registru înainte de plată.
2. Impozitul plătit în străinătate: pentru veniturile obținute în alte state, impozitul achitat acolo se poate credita, în baza convențiilor de evitare a dublei impuneri și cu certificat de rezidență fiscală.
3. Scutirile pentru profitul reinvestit: Codul fiscal a prevăzut în ultimii ani scutirea profitului investit în anumite echipamente tehnologice, programe informatice și drepturi de utilizare; condițiile și durata se verifică în forma în vigoare.

Sistemele de declarare și plată

Pe parcursul anului impozitul pe profit se plătește fie trimestrial, pe baza profitului efectiv cumulat, fie prin plăți anticipate, calculate pe baza impozitului din anul precedent. Regularizarea finală se face întotdeauna prin declarația anuală.

Firmele pot opta și pentru un an fiscal modificat, diferit de anul calendaristic, de exemplu când activitatea lor are un ciclu sezonier. Opțiunea se comunică la ANAF și schimbă calendarul declarațiilor.

Declarațiile: Declarația 100 în cursul anului, Declarația 101 la final

Pe parcursul anului impozitul pe profit se declară prin Declarația 100, iar calculul complet al anului se face prin Declarația 101, declarația anuală de impozit pe profit. Cele două se completează reciproc: prima arată plățile parțiale, a doua stabilește impozitul final și diferența de plată sau de recuperat.

Pașii de lucru pentru un an obișnuit:

1. Trimestrele I–III: contabilul calculează impozitul (sau plata anticipată) și depune Declarația 100, de regulă până pe 25 a lunii de după trimestru.
2. Închiderea anului: se fac inventarierea, ajustările și situațiile financiare; vezi Inventarierea anuală: ce este și cum se face corect.
3. Calculul anual: se stabilește rezultatul fiscal al întregului an și impozitul final.
4. Declarația 101: se depune electronic până la termenul legal, care s-a modificat în timp; formularul e explicat în Declarația 101: declarația anuală de impozit pe profit.
5. Plata diferenței: odată cu termenul declarației anuale.

Termenele exacte, inclusiv pentru ultimul trimestru și pentru firmele care se dizolvă, le găsești în Calendarul obligațiilor fiscale: cum nu ratezi un termen. Un impozit declarat, dar neplătit la termen, generează dobânzi și penalități de întârziere, explicate în Obligațiile restante: dobânzi, penalități și eșalonare.

Regulile speciale pentru firmele mari

Pe lângă calculul clasic, Codul fiscal conține reguli care afectează în special firmele mari sau grupurile, iar unele dintre ele pot atinge și firme mijlocii. Merită să le cunoști ca nume:

• Impozitul minim pe cifra de afaceri: pentru firmele cu cifra de afaceri peste un prag stabilit de lege, impozitul datorat nu poate fi mai mic decât un procent din cifra de afaceri ajustată.
• Limitarea costurilor excedentare ale îndatorării: dobânzile și costurile asimilate care depășesc veniturile din dobânzi peste un anumit nivel nu se deduc integral în anul curent.
• Prețurile de transfer: tranzacțiile cu persoane afiliate (de exemplu firma asociatului) trebuie făcute la valoarea de piață și, peste anumite praguri, documentate într-un dosar.

Greșeli frecvente la calculul impozitului pe profit

Erorile de calcul se văd cel mai des la o inspecție fiscală sau la o verificare documentară, uneori după câțiva ani. Cele care revin des:

• Deducerea unor cheltuieli fără legătură cu activitatea, de exemplu cheltuieli personale ale asociaților plătite de firmă.
• Lipsa documentelor justificative pentru cheltuieli altfel legitime.
• Neaplicarea limitelor la protocol, cheltuieli sociale sau autoturisme.
• Sponsorizarea către beneficiari neînscriși în registrul ANAF, care pierde creditul fiscal.
• Reportarea pierderii peste limitele legale de ani sau de procent.
• Neconcordanța dintre Declarația 101, situațiile financiare și declarațiile trimestriale.

Ce înseamnă o verificare și cum te pregătești pentru ea afli din Inspecția fiscală: cum te pregătești și ce drepturi ai. Informațiile din acest articol au caracter general; legislația fiscală se schimbă frecvent, iar pentru calculul firmei tale lucrează cu un expert contabil sau un consultant fiscal autorizat.

Ideile principale despre calculul impozitului pe profit

Impozitul pe profit nu se aplică pe profitul din contabilitate, ci pe profitul impozabil, obținut după ce adaugi cheltuielile nedeductibile, scazi veniturile neimpozabile, faci ajustările fiscale și scazi pierderea reportată. Creditele fiscale reduc apoi direct impozitul. Pe parcursul anului plătești trimestrial sau anticipat, iar Declarația 101 stabilește impozitul final.

De reținut:

• rezultat contabil + nedeductibile − neimpozabile ± ajustări − pierdere reportată = profit impozabil;
• creditele fiscale se scad din impozit, nu din profit;
• sponsorizarea contează doar către beneficiari înscriși în registrul ANAF;
• plata se face trimestrial sau anticipat, cu regularizare anuală;
• cota, limitele și termenele se verifică în forma în vigoare.