Dividendele: cum se distribuie și cum se reține impozitul

Dividendele se distribuie din profitul net al firmei, după ce situațiile financiare anuale au fost aprobate, pierderile din anii anteriori au fost acoperite și rezerva legală a fost constituită, pe baza unei hotărâri a adunării generale a asociaților (AGA). La plată, firma reține impozitul pe dividende, îl declară prin Declarația 100 și îl virează la buget, iar asociatul primește suma netă.

Mecanismul este același pentru microîntreprinderi și pentru plătitorii de impozit pe profit; regimul de impozitare al firmei, explicat în Impozitarea firmelor: microîntreprindere sau impozit pe profit, decide doar cât impozit plătește firma înainte de a ajunge la profitul net. Cota impozitului pe dividende a fost modificată de mai multe ori în ultimii ani, așa că o verifici în forma în vigoare a Codului fiscal la data plății.

Ce sunt dividendele și din ce se pot plăti

Dividendul este partea din profitul net al unei societăți care revine fiecărui asociat sau acționar, proporțional cu participarea lui la capitalul social, dacă actul constitutiv nu prevede altfel. Codul fiscal (Legea nr. 227/2015) tratează dividendul ca venit din investiții la nivelul asociatului persoană fizică, iar Legea societăților nr. 31/1990 stabilește condițiile în care poate fi distribuit.

Regula de fond: dividendele se pot plăti doar din profit real, adică din profitul net contabil determinat prin situațiile financiare aprobate. Nu se pot plăti din capitalul social, din creditele primite sau din „banii din cont”. Faptul că firma are lichidități nu înseamnă că are profit distribuibil, iar invers, o firmă cu profit poate să nu aibă bani pentru plată.

Condițiile pentru distribuire

Înainte de orice plată, firma trebuie să îndeplinească patru condiții, verificate de contabil și consemnate în documentele societății.

1. Situațiile financiare anuale sunt aprobate de adunarea generală, iar profitul net este cunoscut; vezi Situațiile financiare anuale: ce sunt și cine le depune.
2. Pierderile contabile din anii anteriori sunt acoperite: profitul se folosește întâi pentru acoperirea lor, iar doar ce rămâne se poate distribui.
3. Rezerva legală este constituită: Legea societăților cere ca o parte din profit (de regulă 5% anual) să fie reținută până când rezerva atinge o cincime din capitalul social.
4. Există o hotărâre a asociaților care stabilește suma distribuită, repartizarea pe asociați și, eventual, termenul de plată.

Pierderea contabilă de care vorbim aici nu este același lucru cu pierderea fiscală reportată, folosită la calculul impozitului pe profit; diferența e explicată în Pierderea fiscală: cum se reportează în anii următori.

Profitul nedistribuit din anii anteriori

Profitul care nu a fost distribuit într-un an rămâne în contabilitate ca profit reportat și poate fi distribuit ulterior, printr-o nouă hotărâre a asociaților, tot după aprobarea situațiilor financiare ale anului în care se face distribuirea. Impozitul pe dividende se calculează la cota în vigoare la data plății, nu la cea din anul în care s-a realizat profitul. De aceea, când legea anunță o modificare a cotei, asociații discută adesea momentul distribuirii; decizia trebuie luată cu contabilul, pe baza textului de lege publicat, nu a zvonurilor.

La o microîntreprindere, profitul net rezultă după scăderea impozitului pe venituri, calculat după regulile din Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor: cum se aplică. La un plătitor de impozit pe profit, profitul net apare după scăderea impozitului pe profit stabilit prin declarația anuală. Înainte de plată, verifică și că firma nu are datorii fiscale restante: o firmă care distribuie dividende, dar nu își plătește impozitele, atrage atenția organului fiscal și poate avea conturile poprite; mecanismul accesoriilor și al executării e explicat în Obligațiile restante: dobânzi, penalități și eșalonare.

Atenție: Dacă activul net al firmei a scăzut sub jumătate din capitalul social, Legea societăților impune măsuri de reîntregire, iar distribuirea de dividende devine o decizie cu risc juridic. Discută situația cu un avocat sau un expert contabil înainte de orice plată.

Pașii distribuirii, de la bilanț la plată

Distribuirea urmează un traseu clar, care începe cu închiderea anului și se termină cu declararea impozitului reținut. Pe scurt:

1. Contabilul întocmește situațiile financiare și calculează profitul net.
2. AGA aprobă situațiile financiare și hotărăște repartizarea profitului: rezerva legală, acoperirea pierderilor, dividende, profit reportat.
3. Se înregistrează contabil dividendele datorate asociaților.
4. Firma plătește dividendele, integral sau în tranșe, de regulă prin transfer bancar.
5. La fiecare plată se reține impozitul pe dividende.
6. Impozitul reținut se declară prin Declarația 100 și se virează la buget.
7. La începutul anului următor se depune declarația informativă privind impozitele reținute la sursă (Declarația 205).

Documentele procesului

Cum se reține și se declară impozitul pe dividende

Impozitul pe dividende se calculează prin aplicarea cotei în vigoare asupra dividendului brut și se reține de firmă în momentul plății, astfel încât asociatul primește suma netă. Pentru asociatul persoană fizică rezident în România, impozitul reținut de firmă este, de regulă, final: asociatul nu mai declară impozitul a doua oară.

Momentele importante:

• Reținerea: la data plății efective sau a altei forme de stingere a datoriei (de exemplu compensarea cu o sumă datorată de asociat firmei).
• Declararea și plata: prin Declarația 100, de regulă până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit dividendele.
• Dividendele neplătite: pentru dividendele distribuite, dar neplătite până la sfârșitul anului în care s-au aprobat situațiile financiare, Codul fiscal a prevăzut de ani buni plata impozitului până la un termen de la începutul anului următor; verifică regula în vigoare.
• Raportarea anuală: Declarația 205, informativă, pe fiecare beneficiar.

Termenele exacte pentru fiecare declarație le găsești în Calendarul obligațiilor fiscale: cum nu ratezi un termen. Dacă impozitul a fost calculat greșit sau declarat incomplet, se corectează prin declarație rectificativă.

Sfat: Plătește dividendele prin transfer bancar, din contul firmei în contul personal al asociatului, cu mențiunea „dividende” și referința la hotărârea AGA. Ai o dovadă clară a datei plății și a beneficiarului, iar termenele de declarare se calculează fără dubii.

Ce înseamnă dividendele pentru asociat

Tratamentul fiscal la nivelul celui care primește dividendele diferă după tipul asociatului: persoană fizică rezidentă, persoană juridică română sau nerezident. Tabelul rezumă logica fiecărei situații.

Contribuția la sănătate (CASS)

Asociatul persoană fizică poate datora contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS) pentru veniturile din dividende, dacă totalul veniturilor extrasalariale de acest tip depășește un prag exprimat în salarii minime brute pe țară. CASS nu se reține de firmă: asociatul o declară și o plătește singur, prin Declarația unică (formularul 212), depusă la ANAF. Pragurile și modul de calcul s-au schimbat frecvent, așa că se verifică la fiecare declarare.

Plata dividendelor: bancă, numerar sau compensare

Dividendele se pot plăti prin bancă, în numerar sau prin compensare cu o datorie a asociatului față de firmă, iar impozitul se reține în fiecare dintre aceste cazuri. Varianta recomandată este transferul bancar, din motive de trasabilitate.

• Transferul bancar: cea mai sigură variantă; data plății e certă.
• Numerarul: posibil, dar cu respectarea plafoanelor legale pentru plățile în numerar către persoane fizice și cu înregistrare în registrul de casă; regulile de bază sunt în Registrul de casă și plățile în numerar: reguli de bază.
• Compensarea: de exemplu, cu un împrumut acordat de firmă asociatului; impozitul se datorează la data compensării, iar operațiunea trebuie documentată.

Riscurile frecvente la distribuire

Problemele cu dividendele apar de obicei când se plătesc înainte de a exista profit distribuibil sau fără documentele cerute de lege. Situațiile care revin des:

• Dividende fictive: plătite din sume care nu reprezintă profit real; asociații pot fi obligați să le restituie, iar administratorul răspunde.
• Plăți fără hotărâre AGA: retragerile de bani din firmă fără bază legală pot fi reîncadrate fiscal, cu impozite suplimentare.
• Ignorarea pierderilor din anii anteriori: distribuirea întregului profit al anului, deși exista pierdere reportată neacoperită.
• Neconstituirea rezervei legale.
• Întârzierea declarării impozitului reținut, care atrage dobânzi și penalități.
• Confuzia cu dividendele interimare: distribuirile trimestriale, permise în anumite condiții, au propriile riscuri, explicate în Dividendele interimare: ce sunt și ce riscuri implică.

Informațiile din acest articol au caracter general. Legislația fiscală și cea a societăților se modifică, iar pentru o distribuire concretă consultă un expert contabil, un consultant fiscal sau un avocat.

Ideile principale despre dividende

Dividendele se plătesc doar din profitul net real, după aprobarea situațiilor financiare, acoperirea pierderilor și constituirea rezervei legale, pe baza unei hotărâri a asociaților. Firma reține impozitul la plată, îl declară prin Declarația 100 și raportează anual prin Declarația 205, iar asociatul persoană fizică își declară separat CASS, dacă este cazul. Cota impozitului se verifică în forma în vigoare la data plății.

De reținut:

• profitul net aprobat este singura sursă a dividendelor anuale;
• pierderile se acoperă și rezerva legală se constituie înainte de distribuire;
• impozitul se reține la plată, nu la data hotărârii;
• CASS se declară de asociat, prin Declarația unică;
• transferul bancar este varianta de plată cea mai sigură.