Pierderea fiscală este rezultatul negativ obținut la calculul impozitului pe profit, atunci când veniturile impozabile ale anului sunt mai mici decât cheltuielile deductibile și celelalte deduceri. Ea nu se pierde la final de an: Codul fiscal permite reportarea ei, adică scăderea din profiturile impozabile ale anilor următori, ceea ce reduce impozitul de plată în acei ani.
Reportarea are însă limite: un număr maxim de ani în care pierderea poate fi folosită și, în forma recentă a legii, un plafon procentual din profitul impozabil al fiecărui an. Regulile s-au înăsprit în ultimii ani, așa că cifrele exacte le verifici în forma în vigoare a Codului fiscal. Articolul explică mecanismul și ce urmărești ca antreprenor. Contextul general al impozitării firmei îl găsești în Impozitarea firmelor: microîntreprindere sau impozit pe profit.
Ce este pierderea fiscală
Pierderea fiscală este o noțiune a impozitului pe profit, calculată după regulile Codului fiscal (Legea nr. 227/2015), și nu coincide cu pierderea din bilanț. Ea se obține pornind de la rezultatul contabil, căruia i se aplică aceleași ajustări ca la calculul profitului impozabil: cheltuielile nedeductibile se adaugă, veniturile neimpozabile se scad, iar diferențele de amortizare și alte elemente se corectează.
Pierderea fiscală și pierderea contabilă
Cele două pierderi au roluri diferite și se urmăresc în evidențe diferite. Confuzia dintre ele este frecventă, mai ales la discuțiile despre dividende.
| Criteriu | Pierderea contabilă | Pierderea fiscală |
|---|---|---|
| Unde apare | În situațiile financiare (contul de profit și pierdere, rezultatul reportat) | În Declarația 101 și în registrul de evidență fiscală |
| Cum se calculează | Venituri minus cheltuieli, după reglementările contabile | Rezultat contabil ajustat după regulile fiscale |
| La ce folosește | Arată situația economică; blochează dividendele până la acoperire | Reduce profitul impozabil al anilor următori |
| Cum „dispare” | Se acoperă din profituri ulterioare, rezerve sau prin decizia asociaților | Se recuperează din profiturile impozabile, în limita de ani și de procent |
| Cine decide acoperirea | Adunarea asociaților | Legea fiscală, automat, la calculul impozitului |
O firmă poate avea pierdere contabilă și profit fiscal (de exemplu, din cauza unor cheltuieli mari nedeductibile) sau, invers, profit contabil și pierdere fiscală (de exemplu, din cauza unor venituri neimpozabile). Impactul pierderii contabile asupra distribuirii profitului e explicat în Dividendele: cum se distribuie și cum se reține impozitul.
Cum apare o pierdere fiscală
O pierdere fiscală apare atunci când, după toate ajustările, deducerile depășesc veniturile impozabile. Situațiile cele mai întâlnite la firmele mici și mijlocii sunt:
- primii ani de activitate, cu investiții, angajări și costuri de lansare înainte ca vânzările să crească;
- investiții mari în echipamente, cu amortizare fiscală accelerată sau cu cheltuieli de punere în funcțiune; despre metodele de amortizare citește Amortizarea mijloacelor fixe: metode și efectul fiscal;
- un an slab, cu scăderea comenzilor sau pierderea unui client important;
- pierderi din creanțe neîncasate, deductibile în condițiile legii;
- pierderi din diferențe de curs valutar sau din vânzarea unor active sub valoarea contabilă.
Dacă un an cu pierdere este urmat de cheltuieli mari nedeductibile, pierderea fiscală poate ieși mai mică decât cea contabilă; contabilul o calculează corect pe baza aceleiași logici descrise în Impozitul pe profit: cum se calculează și cum se declară.
Regulile de reportare: câți ani și cât din profit
Pierderea fiscală se recuperează din profiturile impozabile ale anilor următori, în ordinea vechimii, într-o perioadă limitată de ani și, potrivit formei recente a legii, doar până la un procent din profitul impozabil al fiecărui an. Ce nu se recuperează în perioada permisă se pierde definitiv.
Elementele regulii, pe rând:
- Perioada de reportare: pierderea se recuperează într-un număr maxim de ani consecutivi după anul în care a apărut. Durata a fost mai lungă în trecut și a fost scurtată în ultimii ani; verifică forma în vigoare.
- Plafonul anual: în forma recentă a legii, pierderea scăzută într-un an nu poate depăși un procent din profitul impozabil al acelui an. Restul profitului se impozitează, chiar dacă mai există pierdere de recuperat.
- Ordinea recuperării: se recuperează întâi pierderile cele mai vechi, ca să nu expire.
- Pierderile mai vechi: legea a stabilit reguli tranzitorii pentru pierderile apărute înainte de schimbări, cu perioada inițială de recuperare, dar cu plafonul procentual nou; verifică regula aplicabilă.
- Calculul pe parcursul anului: la plățile trimestriale, pierderea reportată se ia în calcul cumulat, în aceleași limite.
Atenție: Nu presupune că pierderile din primii ani vor anula complet impozitul din anii buni. Cu plafonul procentual, chiar și o firmă cu pierderi mari reportate plătește impozit pe o parte din profitul fiecărui an.
Un exemplu de recuperare pe mai mulți ani
Exemplul de mai jos presupune, doar pentru ilustrare, că legea permite recuperarea a cel mult 70% din profitul impozabil al anului; procentul și numărul de ani se verifică în forma în vigoare.
| Anul | Profit impozabil înainte de pierdere (lei) | Plafon de recuperare (70%) | Pierdere recuperată | Profit impozitat | Pierdere rămasă |
|---|---|---|---|---|---|
| Anul 1 | −100.000 (pierdere) | – | – | 0 | 100.000 |
| Anul 2 | 60.000 | 42.000 | 42.000 | 18.000 | 58.000 |
| Anul 3 | 90.000 | 63.000 | 58.000 | 32.000 | 0 |
În anul 2, deși pierderea de recuperat era mai mare decât profitul, firma a plătit impozit pe 18.000 lei, din cauza plafonului. În anul 3, pierderea rămasă a fost mai mică decât plafonul, așa că s-a recuperat integral. Dacă anul 3 ar fi fost tot slab și pierderea ar fi expirat, suma rămasă s-ar fi pierdut.
Pierderea și regimul microîntreprinderilor
Microîntreprinderile nu calculează pierdere fiscală, pentru că impozitul lor se aplică pe venituri, iar pierderile contabile din perioada micro nu se recuperează, de regulă, la impozitul pe profit. Trecerea între regimuri ridică însă câteva întrebări practice.
- Pierderea din anii cu impozit pe profit, de dinainte de regimul micro: legea a prevăzut, în anumite forme, recuperarea ei după revenirea la impozit pe profit, în perioada de reportare rămasă.
- Pierderea din anul trecerii de la micro la profit: se calculează doar pentru perioada cu impozit pe profit și se reportează după regulile generale.
- Pierderea contabilă din perioada micro: rămâne în bilanț și trebuie acoperită înainte de distribuirea dividendelor, chiar dacă nu are efect fiscal.
Pentru calendarul trecerii și declarațiile aferente, vezi Trecerea de la micro la impozit pe profit: când și cum. Regulile de tranziție s-au schimbat de mai multe ori, așa că le confirmi cu contabilul în anul respectiv.
Pierderea în reorganizări: fuziune și divizare
În cazul fuziunilor și al divizărilor, pierderea fiscală nerecuperată poate fi transferată societății care preia activitatea, după regulile Codului fiscal, de regulă proporțional cu activele sau activitatea transferate. Reorganizările au și reguli antiabuz: o operațiune făcută în principal pentru a folosi pierderile altei firme poate fi reîncadrată.
Pe scurt, dacă iei în calcul o fuziune cu o firmă care are pierderi:
- verifică vechimea pierderilor și cât timp mai pot fi recuperate;
- stabilește cu un consultant fiscal regula de transfer aplicabilă;
- documentează scopul economic al reorganizării;
- păstrează istoricul declarațiilor ambelor firme.
Evidența și documentarea pierderii
Pierderea fiscală se poate folosi doar dacă este documentată an de an, de la anul apariției până la recuperarea completă. Evidența are trei componente:
- registrul de evidență fiscală, în care contabilul urmărește pierderea pe ani de origine, sumele recuperate și sumele rămase;
- Declarația 101 din fiecare an, unde apar pierderea recuperată și pierderea rămasă de reportat; vezi Declarația 101: declarația anuală de impozit pe profit;
- documentele justificative ale cheltuielilor din anul în care a apărut pierderea, care pot fi verificate la un control chiar după mai mulți ani.
| Document | De ce îl păstrezi |
|---|---|
| Declarațiile 101 din toți anii cu pierdere și cu recuperare | Arată istoricul continuu al pierderii |
| Registrul de evidență fiscală | Detaliază pierderea pe ani de origine |
| Situațiile financiare ale anilor respectivi | Leagă pierderea fiscală de cifrele contabile |
| Documentele cheltuielilor mari din anul pierderii | Susțin deductibilitatea la un control |
Sfat: Cere contabilului un tabel anual simplu, cu fiecare pierdere pe anul ei de origine, suma recuperată și anul în care expiră. Îl actualizezi la fiecare Declarație 101 și vezi dintr-o privire cât mai poți folosi și până când.
La o inspecție fiscală, inspectorii pot verifica anul în care a apărut pierderea și pot reduce pierderea dacă găsesc cheltuieli nedeductibile; asta modifică și impozitul din anii de recuperare. Cum te pregătești pentru un control afli în Inspecția fiscală: cum te pregătești și ce drepturi ai.
Greșeli frecvente la reportarea pierderii
Cele mai multe probleme apar din necunoașterea limitelor sau din lipsa istoricului. Situațiile întâlnite des:
- Recuperarea integrală într-un singur an, fără aplicarea plafonului procentual.
- Folosirea unei pierderi expirate, din afara perioadei de reportare.
- Recuperarea pierderilor din perioada micro, pe care legea nu le recunoaște.
- Confuzia cu pierderea contabilă la decizia de distribuire a dividendelor.
- Lipsa documentelor pentru cheltuielile din anul pierderii, care pune în discuție întreaga sumă.
- Ordinea greșită, cu pierderi noi recuperate înaintea celor vechi.
Cheltuielile care pot fi reîncadrate la control și reduc astfel pierderea sunt explicate în Cheltuielile deductibile și nedeductibile: cum le deosebești. Informațiile din acest articol au caracter general; regulile de reportare s-au modificat recent, iar pentru firma ta consultă un expert contabil sau un consultant fiscal și informațiile ANAF.
Ce trebuie să știi despre pierderea fiscală
Pierderea fiscală este un drept al firmei de a reduce impozitul pe profit din anii următori, dar un drept limitat în timp și, în forma recentă a legii, limitat ca procent din profitul fiecărui an. Ea diferă de pierderea contabilă, se recuperează în ordinea vechimii și trebuie documentată an de an. Microîntreprinderile nu generează pierderi fiscale recuperabile, iar trecerile între regimuri au reguli proprii.
De reținut:
- pierderea fiscală se calculează după ajustările fiscale, nu din bilanț;
- se recuperează din profiturile viitoare, într-un număr limitat de ani;
- plafonul anual face ca o parte din profit să fie impozitată oricum;
- pierderile cele mai vechi se recuperează primele;
- istoricul din Declarațiile 101 și din registrul fiscal este obligatoriu.
Întrebări frecvente
Cât timp pot reporta o pierdere fiscală?
Un număr limitat de ani consecutivi după anul apariției, stabilit de Codul fiscal. Perioada a fost scurtată în ultimii ani, așa că o verifici în forma în vigoare.
Pot anula tot impozitul pe profit cu pierderile din anii trecuți?
În forma recentă a legii, nu. Pierderea se poate scădea doar până la un procent din profitul impozabil al anului, iar restul profitului se impozitează.
O microîntreprindere poate reporta pierderi?
Nu în sensul impozitului pe profit, pentru că impozitul micro se aplică pe venituri. Pierderile din perioada micro nu se recuperează, de regulă, după trecerea la impozit pe profit.
Pierderea fiscală mă împiedică să plătesc dividende?
Nu direct. Pentru dividende contează pierderea contabilă din bilanț, care trebuie acoperită înainte de distribuire.
Ce se întâmplă cu pierderea dacă nu o recuperez la timp?
Partea nerecuperată în perioada permisă de lege expiră și nu mai poate fi folosită.
