Sari la conținut
TVA

Locul prestării serviciilor: TVA pentru clienți străini

Locul prestării serviciilor: TVA pentru clienți străini

TL;DR

Locul prestării unui serviciu decide în ce stat se datorează TVA. Pentru servicii către o firmă din alt stat, regula generală este locul sediului clientului, deci factura se emite de obicei fără TVA românesc, iar clientul autolichidează. Pentru persoane fizice și pentru servicii speciale, regulile diferă. Confirmă cazul tău cu un contabil.

Locul prestării serviciilor este regula care îți spune în ce stat se datorează TVA atunci când lucrezi pentru clienți din afara României. Dacă ești freelancer, agenție, firmă de software sau consultant, o mare parte din decizii depind de ea: aplici sau nu taxa românească, ce mențiuni pui pe factură, ce declarații depui. O greșeală aici poate însemna taxă plătită în plus sau taxă neplătită când trebuia.

Regula nu e uniformă pentru toate serviciile, dar are un mecanism de bază, ușor de înțeles. Pentru imaginea de ansamblu a taxei, vezi TVA pentru firme: ghid complet de la înregistrare la decont. Legislația se poate schimba, iar explicațiile de mai jos sunt principii generale, nu o consultanță pentru cazul tău.

Ce înseamnă locul prestării unui serviciu?

Locul prestării este statul în care serviciul se consideră prestat din punct de vedere al taxei, indiferent de unde lucrezi efectiv. Dacă locul este în România, aplici regulile românești. Dacă este în altă țară, taxa se datorează acolo, iar tu nu mai încasezi taxă românească.

Nu contează locul în care ai laptopul sau în care se află serverul. Contează statutul clientului și natura serviciului. Un traducător din Cluj care lucrează pentru o agenție din Germania nu aplică taxă românească, în regula generală, deoarece serviciul se consideră prestat la sediul clientului.

Cum se aplică regula generală pentru clienți firme?

Pentru serviciile prestate către o persoană impozabilă, adică o firmă sau un profesionist înregistrat în scopuri de TVA, locul prestării este locul unde clientul își are sediul activității economice. Dacă acesta este în alt stat, factura se emite fără taxă românească, iar clientul o calculează în țara lui, prin autolichidare.

Pașii practici sunt simpli:

  1. verifici statutul clientului (are cod de TVA valid? verifici în VIES pentru clienții din Uniune);
  2. stabilești sediul lui economic, nu doar adresa de corespondență;
  3. emiți factura fără taxă, cu mențiunea că operațiunea nu este taxabilă în România, dar și cu codul clientului;
  4. raportezi operațiunea în declarațiile aferente.

Verificarea statutului este importantă, pentru că tratamentul diferă dacă clientul nu are cod. Sistemul de verificare e descris în Achizițiile intracomunitare și VIES: ce trebuie să știi, iar pentru verificarea partenerului din punct de vedere al fiabilității, vezi Verificarea unui partener de afaceri: ce date publice poți consulta.

Ce se întâmplă când clientul este persoană fizică?

Pentru un client persoană fizică, fără activitate economică, regula generală este diferită: locul prestării este, de obicei, locul unde se află prestatorul, adică în România. Atunci aplici taxa românească, cu cota corespunzătoare serviciului. Există însă excepții pentru anumite servicii, între care cele electronice, de telecomunicații și de radiodifuziune, unde contează locul clientului.

Tip de client Regula generală pentru locul prestării
Firmă înregistrată în scopuri de TVA, alt stat sediul clientului, deci taxă în statul clientului
Firmă din România România, cu taxă românească
Persoană fizică, serviciu obișnuit locul prestatorului, deci România
Persoană fizică, servicii electronice locul clientului, cu reguli speciale de raportare
Servicii legate de un imobil locul unde se află imobilul

Atenție: Dacă lucrezi cu persoane fizice din alte state, vânzările de servicii electronice pot atrage obligații de înregistrare sau de raportare speciale. Clarifică cu contabilul înainte să scalezi.

Locul prestării serviciilor: TVA pentru clienți străini

Care sunt excepțiile de la regula generală?

Regula generală are mai multe excepții, în care locul prestării se stabilește după alte criterii. Ele nu se aplică oricui, dar merită cunoscute, ca să le recunoști când apar.

  • Serviciile legate de imobile se consideră prestate unde se află imobilul (lucrări de construcții, închirieri, expertize).
  • Serviciile de transport de persoane se taxează în funcție de distanța parcursă în fiecare stat.
  • Serviciile de cultură, artă, sport, educație sau divertisment, prestate cu prezență fizică, pot fi taxate unde se desfășoară evenimentul.
  • Serviciile de restaurant și catering se taxează unde sunt prestate efectiv.
  • Închirierea pe termen scurt a mijloacelor de transport se taxează unde se pun la dispoziție.

Excepțiile arată ceva simplu: serviciile cu o legătură fizică puternică cu un loc anume se taxează acolo, iar cele intangibile, prestate la distanță, se taxează unde este clientul firmă. Dacă oferi un serviciu hibrid (de exemplu un eveniment online cu componentă fizică), cere o încadrare scrisă de la specialist.

Cum arată factura fără taxă pentru un client străin?

Factura conține toate datele obișnuite, plus codul de TVA al clientului și o mențiune care indică faptul că serviciul nu este taxabil în România, pe baza regulilor privind locul prestării. Nu o lăsa fără mențiune: un document fără explicație ridică întrebări la un control. Dacă facturezi prin sistemul electronic, vezi cum se transmit documentele în Cum trimiți o factură în e-Factura: pași și validări și în ce cazuri e necesar.

Păstrează dovezi ale statutului clientului: o captură a verificării codului, contractul, comenzile. Dacă nu poți dovedi că ai lucrat pentru o firmă, autoritatea poate considera că serviciul era către persoană fizică și poate cere taxa românească retroactiv, cu majorări. Despre calculul majorărilor, vezi Obligațiile restante: dobânzi, penalități și eșalonare.

Ce raportezi la autorități pentru aceste servicii?

Serviciile prestate către firme din alte state membre, nefiscalizate în România, se raportează în declarația recapitulativă, care ajută autoritățile să verifice datele între state. Ele apar și în decontul de taxă, la rândurile destinate operațiunilor care nu sunt taxabile în România, dar dau drept de deducere. Despre declarația recapitulativă, vezi Declarația recapitulativă 390: ce operațiuni raportezi.

Serviciile către clienți din afara Uniunii se raportează diferit, în funcție de felul lor. Păstrează evidența distinctă pe țări și tipuri de client, ca să poți răspunde rapid la întrebări. Un calendar al termenelor, ca Calendarul obligațiilor fiscale: cum nu ratezi un termen, te ajută să nu ratezi raportările.

Întrebări frecvente

Aplic TVA românesc dacă facturez o firmă din altă țară?

De regulă nu, pentru servicii prestate către o firmă cu activitate economică în alt stat. Locul prestării se consideră sediul clientului, iar taxa se calculează acolo.

Contează unde lucrez efectiv?

În regula generală nu. Contează statutul clientului și felul serviciului, nu locul în care se află prestatorul în momentul lucrului.

Ce fac dacă clientul nu are cod de TVA?

Fără cod valid, tratamentul se poate schimba și s-ar putea aplica taxa românească. Cere dovezi ale statutului clientului sau stabilește cu contabilul regimul exact.

Serviciile legate de imobile urmează aceeași regulă?

Nu. Ele se taxează de obicei în statul în care se află imobilul, indiferent de statutul clientului.

Pot fi sigur că regulile nu se schimbă?

Nu poți. Pentru situații concrete, confirmă la un contabil sau la ANAF.